Lovitura de stat a CIA în România, în desfășurare

Autor: Alfred Vasilescu

Pentru a descâlci ițele scenariului care se desfășoară zilele acestea având ca obiectiv deturnarea rezultatului alegerilor prezidențiale și parlamentare din România trebuie să observăm cu atenție și obiectivitate ce actori instituționali interni și externi sunt implicați, ce scopuri urmăresc și ce efecte au acțiunile pe care le întreprind.

Când ni se vor cere dovezi, noi vom vorbi despre efecte. Pentru că efectele sunt dovezi indirecte, care devin probe circumstanțiale solide în absența unor acte doveditoare, aproape imposibil de obținut, cum ar fi: înregistrări cu șantajarea judecătorilor Curții Constituționale a României pentru a da o anumită hotărâre în cazul Șoșoacă, angajamente semnate de judecătorii CCR în calitate de acoperiți ai SRI sau ordinul de misiune din interiorul CIA pentru desfășurarea unei operații clandestine în România.

Deducția logică ne spune că SUA au un interes major să păstreze România sub controlul lor absolut, economic și social, în această zonă de maximă importanță strategică din vecinătatea Rusiei, cum au făcut-o de la Băsescu, binom și Johannis încoace. SUA nu își permit jocuri democratice reale și alegeri libere în nicio țară din flancul estic, sau candidați cu acces la funcții importante, de președinți sau prim-miniștri, imprevizibili, cu vreo urmă de personalitate sau agendă proprie. CIA este instituția care are atribuții în a rezolva astfel de inconveniente în țările ostile sau aliate, alături de Departamentul de Stat.

În România, deși s-a început de mulți ani pregătirea terenului electoral și acapararea puterii prin subordonarea Serviciilor de Informații către CIA și nu numai, prin construirea și finanțarea unor partide artificiale pro-occidentale de tip „berbece” (USR) sau pseudonaționaliste de tip „aspirator de suveraniști” (AUR), prin controlul mulțimilor și al străzii prin ONG-uri de tip #rezist și cenzura crâncenă din presă și de pe rețelele de socializare, prin cucerirea totală a conducerii marilor partide, PSD și PNL, utilizând contraselecția programatică, totuși, mulți cetățeni care au simțit că libertățile lor sunt în pericol iminent s-au orientat spre lideri și organizații politice periferice, care promovau un discurs dizident față de cel oficial. SOS și Diana Șoșoacă au devenit astfel, în timp, o supapă de refulare socială care nu a putut fi înnăbușită din fașă, cu toate încercările sistemului din ultimii ani, în primul rând datorită unei rezistențe psihice și fizice neobișnuite a doamnei Șoșoacă, a unei coerențe ideologice a discursului său egocentric pasional și a unei lipse de instinct de conservare ce ține mai mult de patologie decât de calcul politic rațional.

După o analiză sociologică cu rezultate îngrijorătoare, aliatul nostru strategic a ajuns la concluzia că trebuie „ruptă pisica în două” așa că a dat verde pentru Operațiunea CCR, arătând un dispreț suveran față de păstrarea aparențelor și legalitate. A forțat nota pentru că timpul nu mai avea răbdare iar măsurătorile arătau că reacția posteveniment a cetățenilor indignați în stradă va fi oricum tipică unui popor vegetal.

Operațiunea (oare vom afla vreodată din vreun Wikileaks ce nume de cod a avut?) a fost concepută astfel încât să se atingă simultan mai multe ținte:

– înlăturarea directă a Dianei Iovanovici-Șoșoacă din cursa electorală, sacrificarea ei ritualică și a partidului său, spre pilda oricui ar mai da semne de gândire patriotică, antihegemonică și de vreo dorință de coagulare politică a unui partid similar ca doctrină.

– înlăturarea simultană, pentru a sublinia forța și determinarea regimului de ocupație, a altor candidați suveraniști: doctorul Răzvan Constantinescu și părintele Ciprian Mega, de către BEC, care s-a executat mai ceva ca CCR. În contrast, spre exemplu, nimeni nu a verificat serios listele de semnături ale lui Mircea Geoană, în condițiile în care corturile lui de campanie din teritoriu au stat închise în permanență, fără nici țipenie de om.

– lovirea indirectă a PSD și, mai ales a lui Marcel Ciolacu, pe care SUA nu îl dorește în finala prezidențială, nefiind sluga perfectă. Dacă ne gândim că scorul Dianei Șoșoacă nu ar fi fost îngrijorător pentru sistem, fie și pentru că ar fi fost „temperat” la numărătoarea voturilor, Marcel Ciolacu pare a fi ținta principală a operațiunii, nu atât pentru împiedicarea accederii sale în turul 2, ceea ce este greu de realizat, din cauza mașinăriei de vot a PSD, ci pentru a-i tăia orice sprijin suveranist în turul 2. De ce? Deoarece dirijorii din umbră au observat că, pentru prima dată după Ion Iliescu, nu mai există doar doi poli antagonici în turul 2, stânga social-democrată și dreapta de strânsură, prima care să fie demonizată, infiltrată și alergată de procurori iar a doua mobilizată, unificată și isterizată de campaniile de propagandă. A apărut și un al treilea pol, naționalist, care, în orice variantă de tur doi fără candidat suveranist l-ar fi sprijinit pe Ciolacu, fie împotriva lui Ciucă, fie a lui Geoană sau a lui Lasconi, iar SUA ar fi avut bătăi de cap inutile. De fapt, pentru americani contează doar soarta pupilelor lor, Geoană și Ciucă. Lasconi e o glumă provincială iar ceilalți candidați liliputani nu contează, mai ales că Parisul, Berlinul și Bruxellesul par să stea deoparte tura asta, din lipsă de opțiuni.

– torpilarea AUR, prin introducerea lui în ecuație ca „profitor” al voturilor rămase de la exclusa Șoșoacă, teorie de o imbecilitate crasă, promovată intens de PNL, la pachet cu acuzele de înțelegere subterană pentru o viitoare guvernare AUR-PSD. La acest trend a contribuit și autodistrugerea partidului prin acțiunile inepte dar conștiente ale lui George Simion și, mai nou, de scrisoarea deschisă a lui Claudiu Târziu către președintele partidului, gest care pune cruce intrării candidatului AUR în turul 2.

– protejarea candidaților prezidențiali Geoană – Ciucă, agenții americani dezirabili pentru a juca într-o finală win-win, cu câștigător cunoscut.

Trebuie să recunoaștem că artizanii operațiunii sunt de o ticăloșie totală, de un profesionalism exersat și dispun de resurse locale incredibile.

Mai întâi au instruit executantul local, probabil un departament al SRI sau un grup cu influență din Serviciile autohtone, despre rolul esențial care îi revine. Ai noștri nu ar fi avut niciodată curajul, știința și nesimțirea de a organiza de capul lor o asemenea lovitură antidemocratică, pe când americanii au un portofoliu imens de astfel de acțiuni subversive executate în toată lumea prin proxi, cu mâna băștinașilor, pentru a nega plauzibil implicarea în caz că situația degenerează.

Apoi, s-a trecut la treabă: i-a fost redactată și livrată unei resurse umane controlate, doamna Amalia Bellantoni, o plângere stufoasă către CCR, având un conținut cu mult peste nivelul ei de expertiză juridică, lingvistică și de documentare. Odată plantată sămânța nelegiuirii, a urmat partea cea mai dificilă (sau poate cea mai simplă!) aceea de a determina judecătorii CCR numiți în principal de PSD, de a fi loviți subit, simultan, de conștiința apărării constituției în fața pericolului iminent Șoșoacă. S-a mai adăugat și un judecător motorizat din UDMR (de gust și pentru majoritate) și s-a avut grijă ca judecătorii numiți de PNL și de Johannis să dispară în ceață, pentru a nu strica tabloul de familie cu PSD-iștii dictatori, care nu respectă drepturile omului, forțează legea și oprimă diafana creatură. Mai mult, pentru a sublinia decisiv scandaloasa excludere a lui Șoșoacă din cursa prezidențială de demonii din cabala PSD-istă, o judecătoare din „partea bună”, de dreapta, a CCR, Iulia Scîntei, a publicat o opinie separată a hotărârii, pe cât de corectă și adevărată în conținut, pe atât de infamă ca scop! Ce forță teribilă au ăștia în România, exercitată fie prin șantaj, fie prin teroare, fie prin ordin! Artă și precizie!

Simultan, s-au diseminat pe televiziunile controlate punctele de discuție: liberali revoltați care acuză PSD de tiranie, de dorința de a acapara puterea absolută, de o imaginară alianță postelectorală cu AUR, și amenință penibil cu ieșirea de la guvernare fără a o părăsi, USR-iști și frați AUR-iferi care cer vehement moțiune de cenzură și plâng pe umărul amazoanei rănite de zici că au fost toată viața frați de cruce, doar-doar PSD va fi stigmatizat de electorat la urne, goarne de presă ale propagandei, ca Alina Mungiu Pippidi, Mihai Gâdea sau CTP, care pompează ideea că oricum Diana Șoșoacă nu deține valorile corecte pentru a-i fi respectate drepturile garantate de constituție.

Este de subliniat că din toată această mlaștină cu lebede negre, Geoană iese curat-uscat, exact când era în corzi sub diverse acuzații despre o carieră politică duhnind a înțelegeri sulfuroase și o prestație electorală jenantă.

Poate va evada și Ciucă, în pofida antitalentul lui politic, mai ales dacă va lua decizia curajoasă de a ieși ferm de la guvernare, așa cum i-a sugerat public vulpea de Valeriu Stoica. Bine, nu el va lua decizia, ci stăpânii lui!

PSD, deocamdată a încasat. Temporizează, analizează, reduce daunele. Tipic lui Marcel Ciolacu, care își joacă viitorul în aceste zile cu prudența și șmecheria caracteristice. Comunicarea sa este însă lipsită de forță de convingere. Atâta timp cât va rămâne în defensivă, va pierde voturi, nu doar el ci și partidul. Fără un gest curajos, fără o contraofensivă la PNL și mai ales la Mircea Geoană, Ciolacu va pierde alegerile prezidențiale în turul doi. Atunci, doar Israelul i-ar mai putea asigura măcar un rol de prim-ministru la negocieri.

Întrebarea care îi frământă acum pe analiștii neamului este: unde se vor duce voturile lui Șoșoacă la alegerile prezidențiale? Răspunsul este: nicăieri. O parte din votanții suveraniști va îngroșa rândurile absenteismului iar cealaltă parte se va regăsi în voturile nule, fie sub formă de pătrățele desenate cu pixul, având ștampilat numele Dianei Șoșoacă, fie în buletine pline cu înjurături la adresa statului paralel. Suma ponderată a acestor voturi ar putea oferi o imagine destul de fidelă asupra numărului de votanți reali ai proscrisei.

Referitor la alegerile parlamentare, despre care nu se va vorbi în campanie mai deloc, fiind total eclipsate de cele prezidențiale, frustrarea alegătorilor SOS și a celor suveraniști în general, va face ca mobilizarea și prezența lor la vot să fie maximă. De aceea, nu cred că Dianei Șoșoacă i se va permite să deschidă lista. Mai mult, dacă tot joacă „la rupere”, hegemonul nu va permite nici măcar participarea partidului SOS la alegeri sau, în varianta soft, îl va ține sub pragul electoral prin „mijloace specifice”.

În poza de grup a istoriei, apărem mâncând democrație pe pâine, ce mai! Cu gust de burger american, condimente securistice și lacrimi românești. Să ne fie de bine!