Război și Pace

Autor: Alfred Vasilescu

La lansarea candidaturii sale pentru funcția de președinte al României, Marcel Ciolacu a făcut o afirmație fermă și fără echivoc: nu va permite intrarea țării în război.

Am două comentarii.

Primul: orice alt candidat care nu va face o declarație similară trebuie considerat nedemn pentru a ocupa o funcție în statul român, un trădător al intereselor naționale. Până acum, nu am mai auzit acest angajament decât de la Diana Șoșoacă. Restul ce așteaptă? Vor neapărat război cu Rusia? Sunt prea lași și oportuniști ca să se exprime? Sau sunt pur și simplu incredibil de proști, de lipsiți de viziune?

Al doilea: orice candidat care declară neangajarea în război și își încalcă apoi cuvântul, invocând schimbarea contextului intern sau extern, provocări ale Rusiei (reale, imaginare sau sub steag fals), presiunile SUA, politicile UE, etc, urmărind cu inconștiență doar câștigarea de voturi, trebuie făcut imediat responsabil, acuzat, și băgat la pușcărie pe viață. Pentru că o astfel de opțiune este una mult mai ticăloasă!

Nicio altă temă de campanie nu poate fi mai importantă decât aceasta. Toate celelalte pălesc în fața posibilității de a transforma tinerii României în carne de tun, de a transforma teritoriul național în teatru de război sau de a risca o bombă nucleară în centrul Bucureștiului.

Suntem parte din NATO? Foarte bine. Dar Alianța trebuie să rămână una defensivă, nu un instrument al războaielor imperialiste ale altora!

Vrem un război nesfârșit la graniță? Ne ajută asta cu ceva? România ar trebui să fie unul din apărătorii fervenți ai găsirii unei soluții pașnice de încheiere a conflictului, nu un facilitator al războiului! Noi nu avem stofă de invadatori, nu avem știința și cruzimea necesară. Aproape niciodată în istorie nu am avut-o! Noi încă mai credem în Dumnezeu!

De aceea, orice viitor președinte al României are datoria să înțeleagă și să liniștească aceste temeri profunde ale poporului său. Să îi fie apărător, nu Iudă! Asta dacă vrea votul și nu disprețul nostru!