Triumful lui Trump, omul providențial

Autor: Alfred Vasilescu

Alegerile din Statele Unite erau ultima șansă să mai cred că democrația nu a devenit doar un mit, o idee vetustă, un alibi al oligarhilor pentru a le legitima puterea.

Era ultima șansă de a spera că Dumnezeu nu ne-a părăsit și că binele, adevărul și frumosul mai au locul lor în lume în fața satanelor care călcau în picioare oamenii decenți ai planetei.

Era ultima șansă de a ține piept corporatismului inuman, progresismului aberant și deviațiilor de comportament ale minorităților agresive.

Și miracolul s-a produs: Statele Unite ale Americii au arătat lumii de ce sunt o națiune extraordinară, care se poate ridica din genunchi pentru a reuși o revoluție democratică nemaivăzută, un model pentru celelalte state oprimate de propria clasă politică.

Dumnezeu lucrează prin oameni. Excepționali. Mai întâi, Donald Trump. Au încercat să îl reducă la tăcere, să îl demonizeze, să îl încarcereze, să îl asasineze, să îl ruineze financiar, să îl hăituiască legal pentru a-i stopa campania, dar nu au reușit. Nu am văzut niciodată un candidat cu o asemenea rezistență fizică și morală, cu un asemenea talent politic, cu o voință atât de puternică. Nu cred că a existat prea des în istoria omenirii o personalitate căreia să i se datoreze atât de multe! Practic, Donald Trump, prin izbânda sa, poate schimba cursul evenimentelor la nivel global.

În ultimele luni, am asistat la cea mai spectaculoasă, excepțional organizată și de succes campanie electorală desfășurată vreodată. Aproape 900 de mitinguri electorale uriașe (pe final de campanie câte 3 sau chiar 4 pe zi!), alcătuirea unei echipe formidabile, formată din oameni extrem de capabili, începând cu membrii familiei sale, Donald Trump Junior, Eric și Lara Trump, fermecătoarea Primă-Doamnă Melania, vicepreședintele JD Vance, importuri de calitate cu profil democrat, ca Robert F. Kennedy Jr. sau Tulsi Gabbard, politicieni sclipitori, ca Vivek Ramaswami, comunicatori conservatori colosali, ca Tucker Carlson, Megyn Kelly, Dan Bongino sau Joe Rogan, genii ca Elon Musk. Pe parcurs, și-au declarat sprijinul pentru Trump minorități ca cea hispanică, afro-americană, portoricană, cubaneză, asiatică, organizații religioase, de la cele evreiești la cele musulmane sau creștine, mari grupări sindicale, care niciodată nu îi sprijiniseră pe republicani, personalități sportive majore ca Dana White sau Hulk Hogan. Pe scenele republicane s-au perindat oameni simpli care și-au povestit tragediile personale și care au menținut o imensă emoție socială, prin mărturiile lor puternice, veridice, care sprijineau agenda lui Trump, drame la care, prin contrast, democrații păreau indiferenți.

Campania propriu-zisă a fost organizată impecabil. Discursurile lui Trump au devenit, prin naturalețea, umorul, arta improvizației, regia, selecția și structurarea impecabilă a temelor și ideilor, modele de comunicare publică. Sloganurile de campanie s-au transformat pe parcurs în adevărate mantre, știute pe de rost de suporteri, iar reacția curajoasă a lui Trump imediat după atentatul din Butler nu doar că l-a introdus direct în istorie ci a fundamentat, aș putea spune, un nou cult, al omului providențial, cu protecție divină și având un scop hărăzit de Dumnezeu, salvarea națiunii și a lumii întregi.  

De partea cealaltă, Partidul Democrat a propus americanilor niște lideri nevolnici, incompetenți, plini de schelete în dulap și de aceea șantajabili, interschimbabili, dispensabili, manipulabili. Tripleta comic-fantezistă Biden – Harris – Waltz a fost de un penibil grotesc în mâinile păpușarilor din partid: familiile Obama și Clinton, Nancy Pelosi, parveniți care credeau că după ce s-au îmbogățit pe seama ei pot ține America prizonieră propriilor interese meschine. Pentru a spori evidența grupării oligarhice ahtiată după război și profit, s-au alăturat taberei democrate Dick Cheney, acest Darth Vader al republicanilor, instigatorul războiului ilegal din Irak și sinistra sa progenitură, Liz Cheney. Astfel, a devenit clar ce transformare dramatică a valorilor a suferit Partidul Democrat, cel care odată era susținătorul păcii, al oamenilor simpli, al sindicatelor, al grupurilor etnice defavorizate. Acum, odată cu preluarea acestor atribute de către Partidul Republican, democrații s-au rupt de popor, s-au închis în bula lor radicală, și asta i-a costat.

Pentru a salvgarda interesele de putere și financiare ale elitei, știind că nu au o majoritate reală ci doar maschează realitatea statistică cu grupuri vocale și agresive, democrații au apelat la toate josniciile: au atacat instituția familiei, a educației școlare, au exacerbat până la paroxism politicile de discriminare pozitivă a minorităților sexuale, au stârnit ura rasială, au înlesnit traficul de droguri, au deschis granițele cu inconștiență pentru a importa masiv electorat suplimentar, au transportat milioane de imigranți cu asistență de la buget în statele oscilante la vot (swing states), au creat orașe-sanctuar de unde au fost alungați oamenii normali, au stârnit haos pe străzi și frică în comunități, au inventat legi aberante, precum cele electorale din California, unde s-a putut vota în lipsa cetățeniei americane și al oricărui act de identitate. Toate aceste acțiuni programatic antidemocratice au primit însă, la alegeri, o lovitură decisivă de la cetățeanul american, sătul de oprimare și de agresiunea statului asupra modului său de viață.

Campania electorală haotică și ezitantă, bazată pe ură, manipulare psihologică și un dispreț suveran față de electorat, a arătat după chipul și asemănarea liderilor democrați și a sistemului oribil ale cărui interese le reprezintă. Nu pot uita spotul publicitar de pe final de campanie, în care femeile americane erau îndemnate să își mintă soții în față și să o voteze în secret pe Kamala! Sau știrile absurde din media obedientă, cum că mitingul organizat de Trump la Madison Square Garden ar fi o reeditare a unei adunări naziste de acum 85 de ani (deși în sală participau un mare număr de evrei, cu drapelele Israelului)! Asta deja nu a mai fost luptă politică ci îndemn fățiș la violență, la legitimarea și justificarea încercării de asasinat, ceea ce se întâmplase deja de două ori în campanie.

Prin opțiunea masivă a poporului american, o lovitură grea au primit nu doar complexul militar industrial, Big Farma, Big Tech sau Big Food, ci și Star Systemul hollywoodian, decadent și depravat, dar și vedete ca Beyonce, J.Lo, Taylor Swift sau Oprah Winfrey, cu bani mulți, dar școală și minte puțină.

Victoria lui Trump a șocat mapamondul și instituțiile de forță de peste ocean. Sunt convins că două luni și jumătate vor merge la Washington tocătoarele de documente fără oprire, până se vor înroși, ca să se ascundă crima pe care statul profund ne-o pregătea tuturor, robia perpetuă și dezumanizarea programatică.

Vă dați seama cam ce va putea desecretiza Trump, câte nenorociri va face publice? De la dosarul asasinării lui Kennedy, până la laptopul lui Biden junior, de la afacerile lui Soros în Ucraina și delapidarea ajutorului financiar american, până la cine a orchestrat operațiunea de la Capitoliu din 6 ianuarie 2020, de la corupția judecătorilor și procurorilor care au vrut să îl bage după gratii, până la legăturile Partidului Democrat și serviciilor secrete cu asasinii care au complotat să îl împuște, de la lanțul decizional care a produs retragerea rușinoasă și pierderile materiale enorme din Afganistan, până la mecanismul și responsabilii pentru cenzura sinistră și suspendarea libertății de exprimare în Mainstream media și pe rețelele de socializare.

Desigur, după ce își va linge rănile, sistemul va trece la atac: va căuta să îi infiltreze președintelui oameni în echipa guvernamentală, va încerca să îl consilieze „corect” cu privire la deciziile de politică externă, să îi „vândă” războaie ca absolut necesare și să îl abată de la politica sa declarat pacifistă, se vor strădui să îi saboteze politicile sociale necongruente cu interesele oligarhiei și să îl îndepărteze treptat de voința populară, transformându-l în unul de-al lor.

În scurt timp se va vedea dacă Donald Trump este într-adevăr speranța omenirii, liderul providențial de care aceasta are nevoie, sau este doar un produs de marketing excepțional ambalat, un om politic genial, dar limitat ca posibilități concrete de exprimare, din diverse rațiuni. Faptul că alegerile au decurs neobișnuit de liniștit, fără incidente majore, fără preconizatele manifestații de stradă, și că voturile s-au numărat nesperat de repede, fără piedici artificiale, ca în 2020, ne poate pune oarece semne de întrebare. Ne vom lămuri însă repede dacă lipsa rezistenței sistemului se datorează valului enorm de simpatie populară față de Trump și dorinței de revenire a Americii în vechea sa matcă conservatoare sau dacă această cursivitate liniștită a evenimentelor are la bază compromisuri subterane.

Deocamdată, mulțumim Trump! Succes, MAGA!