Acum

Title

Artist

Acum

Supersonic Club

13:00 16:00

Acum

Supersonic Club

13:00 16:00

Background

RIS [E7] – Sfântul Voievod Neagoe Basarab – Domnitorul culturii medievale românești

Marius Adrian Nicoară 1 martie 2022


Abonează-te la podcastul Raiduri în Istorie dând click pe „Follow” pe platforma ta preferată:

Spotify badge 330x80 1Apple Podcasts badgeGoogle Podcasts badge

Fii printre primii care află imediat când postăm următorul episod!

 

[E7] – Sfântul Voievod Neagoe Basarab – Domnitorul culturii medievale românești

Haideți să facem un raid în fascinanta noastră istorie pentru a aduce în atenţia dumneavoastră informaţii cu privire la cine a fost domnitorul Neagoe Basarab, și cum și-a pus el amprenta asupra a sute de ani de gândire românească. Viaţa lui profund ortodoxă pare o poveste impresionantă, un model de urmat.

La 15 septembrie 2021 s-au comemorat 500 de ani de la moartea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, domn al Țării Românești între anii 1512 – 1521. Pentru faptele sale sfinte, Neagoe Basarab a fost proslăvit în ședința de lucru a Sfântului Sinod din 8 iulie 2008, alături de Sfântul Ierarh Iachint de Vicina și a Sfântului Dionisie Exiguul.
A fost contemporan şi putem spune egal ca vocaţie şi strălucire europeană, cu Erasmus de Rotterdam (1466, 67 sau 69 – d. 1536), Nicollo Machiavelli (1469-1527), Michelangelo Buonarotti (1475-1564), Thomas Morus (1478-1535), Rafael (1483-1520) sau Martin Luther (1483-1546), – reprezentanţi ai unui ev postbizantin, sângeros, crud.
El este prăznuit de creștinii ortodocși în fiecare an pe 26 septembrie, zi de mare sărbătoare pentru români, ce este marcată cu cruce albastră în calendarul ortodox.

Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al secolului al XV-lea, în anul 1482, la Curtea de Argeș. Descendent al familiei boierilor Craioveşti, ctitorii Mânăstirii Bistrița, a fost fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga din Hotărani. După alții, Neagoe ar fi fost fiul lui Basarab al IV-lea cel Tânăr cunoscut şi ca Ţepeluş.
A primit o educație aleasă, după cum era moda vremii, ucenicind pe lângă călugărul tipograf Macarie de la Mânăstirea Bistriţa şi mitropolitul Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor, care îl considera fiul sufletului său, şi pe lângă succesorul acestuia, Maxim (Gheorghe Brancovici unchiul viitoarei soţii a domnitorului, Despina Miliţa Brancovici), refugiat din Serbia în Ţara Românească, pentru a nu fi ucis de turci. Astfel, el a reușit să dobândească o frumoasă educaţie şi o vastă cultură, cunoascând bine mai multe limbi de circulaţie europeană, precum latina, greaca, turca și slavona.

De altfel la începutul secolului XVI la Mânăstirea Bistriţa erau şcoli de caligrafie, miniatură, pictură şi broderie, funcţionau traducători, scriitori de canoane şi cântări bisericeşti, copişti, psalţi şi iconari vestiţi.
A călătorit în Ungaria, Austria și Imperiul Otoman, cu scopul de a-și împlini educația și a-și forma gustul artistic.
La încheierea acestor călătorii amintite, preia diverse funcții în structurile statale ale Țării Românești. Dotat fiind cu însușiri deosebite, el a avut o ascensiune rapidă pe scara dregătoriilor în Sfatul domnesc. Radu cel Mare are temeritatea de a-i încredinţa, la vârsta de 19 ani (decembrie 1501 – 19 iunie 1509), funcția de postelnic (ministru de externe) ca și în timpul lui Mihnea cel Rău (1508-1510) şi îl trimite în fruntea unor delegaţii cu drepturi depline, să negocieze în numele Ţării Româneşti prin marile capitale. Conducând soliile prin ţările din Occident şi Orient a cunoscut nu numai capetele încoronate ci şi pe marii gânditori de atunci şi scrierile lor.

De tânăr avea opinia fermă că; „turcii se mulţumesc cu pungile noastre de aur, ei nu au să se bage în sufletul şi credinţa noastră şi ne vor lăsa să murim creştini pe pâmăntul acesta. Cei din Apus vor să ne facă papistaşi ca şi ei. Or asta nu e după Dumnezeu!”

De altfel şi sultanii otomani preferau domnitorii valahi profund ortodocşi care nu se înţelegeau uşor cu vecinii lor catolici.

În vremea lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț) ajungea mare comis (24 aprilie 1510-28 noiembrie 1511, boier de starea întâi, de divan, adică mai marele grajdurilor domneşti ce se ocupa cu acestea, hamurile cailor, slugile lor, potcovari şi rotari), domnitor pe care la şi apărat cu oastea valahă în lupta de la Gherghiţa, împotriva celei ungureşti a pretendentului Mircea, fiul lui Mihnea, domnul papistaş.

A fost căsătorit cu Elena Brancovič Despina (Miliţa), descendentă din familia de despoţi Brancovič şi din Cantacuzinii bizantini.

Ca domnitor, Neagoe Basarab a fost așa cum spun istoricii vremii, omul epocii sale, plin de evlavie și erudit, viteaz și dibaci în meșteșugul armelor și în organizarea armatei, un gospodar iscusit, politician desăvârșit, diplomat abil și un bun psiholog cu reale calități de pedagog.

Sprijinit de turci, la care se refugiase anterior, viitorul domn Neagoe Basarab a revenit cu ajutorul lui Mehmed – bey, aliatul Craioveștilor, şi l-a învins pe Vlad cel Tânăr pe 23 ianuarie 1512, domn al Ţării Româneşti între 1510-1512, care a fost ucis.

Este cunoscută rivalitatea seculară a boierilor de margine Craioveşti şi Buzoieni, în care oltenii au sprijinit ramura Dăneştilor iar muntenii pe cea a Drăculeştilor, ambele din familia domnitoare a Basarabilor.
La 23 ianuarie 1512 avea să fie înscăunat pe tronul Ţării Româneşti cu sprijinul aceluiaşi Mehmed – bey. La încoronarea lui, făcută cu acordul sultanului în mare fast ai participat: Patriarhul Pahomie al Constantinopolului, soli din Imperiul Otoman şi ţările vecine Neagoe a ridicat ctitoria de la Argeş şi pentru că secole de-a rândul aici fusese scaunul Basarabilor, unde se găseau osemintele strămoşilor şi părinţilor săi.

Prin activitatea culturală Neagoe Basarab și-a pus amprenta asupra a sute de ani de gândire în Țara Românească. El este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi sud-est europene, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie“, considerat un veritabil tratat de diplomație.

Lucrarea „Învăţăturile către fiul Theodosie” este apreciată ca fiind cel mai ilustru monument de gîndire românească apărut în limba slavonă din perioada respectivă, ceea ce demonstrează apartenenţa la Renaştere, deoarece în acea perioadă era un lucru firesc de a scrie într-o limbă slavonă veche ce îndeplinea funcţiile de limbă universală a Răsăritului. Lucrarea era destinată să cultive spiritualitate, înţelepciune, conduită morală, smerenie, înţelegerea vieţii şi existenţei în lume.

Din Învăţături descoperim că viaţa voievodului muntean a cuprins mari dimensiuni nedespărţite ale spiritualităţii ortodoxe; dogmatică, eclesiastice.
Lumea de astăzi pune din ce în ce mai mult pe materie eventual neomarxism, golindu-se de sens, iar chipul Sfântului Domnitor Neagoe Basarab, soţul prinţesei sârbe Miliţa, tată a şase copii, este încă un model care trezeşte interesul.

Ca bibliografie am folosit lucrările
XXX, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie,
XXX, Măria Sa Neagoe Basarab … Însemnările Monahiei Platonia Doamna Despina a Ţării Româneşti, ediţie alcătuită şi îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Editura Bonifaciu, 2012.
XXX, Dicţionarul Domnitorilor Tării Româneşti şi ai Moldovei, Editura Meronia, Bucureşti, 2009
Dumitru Căldare, conf.univ., dr., hab, USM Interpetări etico-morale şi filosofico-religioase în opera lui Neagoe Basarab „Învăţăturile către fiul Theodosie”
Marian Coman, Putere şi teritoriu, Ţara Românească medievală (secolele XIV – XVI), Editura Polirom, Iasi, 2013.
Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, volumul II/3, pp.307-309.
Mihai Morcovescu, Povestea lui Neagoe Basarab, cel mai cult domnitor al Țării Românești Vineri, 24 septembrie 2021, 16:02
Gazeta Munteniei – Anul XIX Nr 371

Până la următorul raid, vă doresc Un cer senin şi binevoitor!